Cineva îți spune o frază, poate chiar fără să vrea să te rănească, și te doare mult mai tare decât ar trebui. Nu o seară, ci zile întregi. Te tot gândești la ea, o răsucești pe toate părțile, și undeva, în adâncul tău, știi de ce doare: pentru că o parte din tine crede deja același lucru despre tine. Îți împărtășesc cum mă ajut eu singur. Am patru pași: acceptarea, calmarea, observarea, ajustarea.
Acceptarea. Primul impuls este fie să te aperi, adică să îți cauți scuze, fie să te condamni. Sunt două feluri diferite de a fugi de aceeași durere. Oprește lupta și spune-ți: „Sunt așa cum sunt acum și mă accept.“ Nu înseamnă că ești mulțumit de ce ai făcut. Înseamnă că nu mai porți război cu tine, pentru că în război cu tine nu poți vedea nimic limpede.
Calmarea. Inspiri adânc și expiri lung, ca să îți ușurezi inima. Din starea asta ai o putere mult mai bună să observi la rece ce s-a întâmplat. Poate ai avut ocazia să obsevi și tu… așa poți raționa uneori mai bine. Apoi, uneori vezi că ceva ce ți se părea foarte greșit nu a fost chiar așa, sau că ceva ce credeai că ai făcut foarte bine nu a fost chiar așa. Poate ajuta și o întrebare: ce discurs i-aș oferi unui prieten care a greșit? Probabil: ‘a greși e uman, hai să vedem ce se poate face ca să îndreptăm lucrurile și să nu repetăm greșeala’.
Observarea. Uită-te la senzațiile pe care le-ai avut, la emoții, la gândurile de care nu erai conștient, la comportamentele concrete. Apoi vezi ce au produs ele în exterior, la cei din jur. Exercițiul acesta îți poate aduce multă claritate și te poate dezvolta chiar.
Ajustarea. Faptul că îți cauți scuze nu e în sine nici neapărat bun, nici neapărat rău. Devine bun sau rău în funcție de ce faci după aceea: depui efort să schimbi ceva sau nu? Efortul ar trebui să fie cât mai clar definit și repetat până devine ușor sau măcar mai ușor și face parte din tine. În loc de „trebuie să fiu mai atent”, aș putea folosi, de exemplu, „când simt că mă enervez, fac trei respirații înainte să răspund”. Iar dacă greșeala a afectat pe cineva, ajustarea include și un cuvânt simplu de asumare către acea persoană.
Încurajarea mea: începe. Începe cu puțin și continuă, chiar dacă uneori ești deznădăjduit.
Unele lucruri pot fi dificile pe parcurs, iar dacă ai nevoie de sprijin, sunt aici.
Alex.